Regatul Armeniei (antichitate)

Regatul Armeniei
Մեծ Հայք
—  monarhie, provincie romană  —
← 331 î.Hr. – 428 d.Hr. → →
Drapel
Localizare Localizare
Capitală	Armavir (331–210 î.Hr.) Yervandashat (210–176 î.Hr.) Artashat (176–77 î.Hr.; 69–120 d.Hr.) Tigranocerta (77–69 î.Hr.) Vagharshapat (120–330) Dvin (336–428)
Limbă	armeana (limba nativă) greacă aramaica iraniana (parta⁠(d) și pahlavi⁠(d))
Religie	politeism armean și zoroastrism: sec. 3 î.Hr. – 301 d.Hr. Creștinism : din 301
Guvernare
Formă de guvernare	monarhie
Rege, rege al regilor
- 321–317 î.Hr.	Orontes al III-lea⁠(d)
- 422-428	Artaxias al IV-lea⁠(d)
Istorie
Este formată satrapia Armeniei	533 î.Hr.
Încoronarea lui Orontes al III-lea⁠(d)	321 î.Hr.
Bătălia de la Rhandeia	62 d.Hr.
Creștinismul devine religie națională	301 d.Hr.
Armenia occidentală este ocupată de Bizanț⁠(d)	387 d.Hr.
Armenia este cucerită de Persia	428 d.Hr.
Evenimentul care a urmat după încetarea existenței statului
Economie
Monedă	taghand
În prezent parte din
Armenia Azerbaijan Georgia Iran Irak Israel Palestina Lebanon Siria Turcia
Redgate, Anne Elizabeth (2000). The Armenians. Wiley-Blackwell. p. 7. ISBN 0-631-22037-2.

Regatul Armeniei, cunoscut și ca Regatul Armeniei Mari, sau pur și simplu Armenia Mare (armeană Մեծ Հայք Mets Hayk; latină Armenia Maior), a fost o monarhie în Orientul Apropiat antic ce a existat din 321 î.Hr. până în 428 d.Hr. Istoria sa se împarte în stăpânirile succesive a trei dinastii regale: Orontidă^⁠(d) (321 î.Hr.–200 î.Hr.), Artaxiadă^⁠(d) (189 î.Hr.–12 d.Hr.) și Arsacidă (52–428).

Rădăcinile regatului au la bază unul din satrapiile Imperiului Ahemenid al Persiei numită Armenia (Satrapia Armeniei^⁠(d)), care era format din teritoriul Regatului Ararat (860 î.Hr.–590 î.Hr.) de după cucerirea acestuia de către imperiul med în 590 î.Hr. Satrapia a devenit regat în 321 î.Hr., în timpul domniei dinastiei Orontide, după cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, care a fost încorporat în unul dintre regatele elenistice ale Imperiului Seleucid.

Sub Imperiul Seleucid (312-63 î.Hr.), tronul armean a fost divizat în două – Armenia Maior și Sophene – ambele trecând în mâinile dinastiei Artaxiad^⁠(d) în 189 î.Hr. În timpul expansiunii spre est a Republicii Romane, Regatul Armeniei, sub Tigrane cel Mare, și-a atins culmea, din 83 până în 69 î.Hr., după ce a reîncorporat Sophene și a cucerit teritoriile rămase de la căderea imperiului seleucid, ducând la sfârșit existența acestuia, iar Armenia s-a dezvoltat într-un imperiu pentru o perioadă scurtă, după care ea însăși a fost cucerită de Roma în 69 î.Hr. Regii Artaxiazi rămași au continuat să conducă ca cleinți ai Romei până au fost răsturnați în 12 d.Hr. din cauza unei posibile loialități a acestora față de principalul rival al Romei din regiune, imperiul part.

În timpul războaielor romano-parte, dinastia Arsacidă a Armeniei a fost fondată de Tiridate I^⁠(d), un membru al dinastiei parte a Arsacizilor, care a fost proclamat rege al Armeniei în 52. În cea mai mare parte a acestei perioade, Armenia a fost puternic disputată între Roma și Partia, iar nobilimea armeană era divizată între pro-romani, pro-parți și neutri. Din 114 până în 118, Armenia a fost pentru scurt timp provincie a Imperiului Roman sub împăratul Traian. Regatul Armeniei a serivit adesea ca stat client sau vasal la frontiera celor două mari imperii și a succesorilor lor, imperiile bizantin și sasanid. În 301, Tiridate al III-lea a proclamat creștinismul ca religie de stat în Armenia, făcând din regatul armean primul stat care a îmbrățișat oficial creștinismul.

În timpul războaielor bizantino-sasanide, Armenia a fost în cele din urmă împărțită în Armenia bizantină^⁠(d) (în 387) și Armenia persană^⁠(d) (în 428).